Uite!

Inca ceva...

Parca as vrea sa spun ceva...
DA...recunosc ingratul statut de fiinta umana imi permite nejustificat sa consider ca am ceva de spus...De la acest considerent multe pot afirma...multe lucruri injuste si fara sens, aidoma acestor deja trei randuri in care nu am comunicat nimic...Acesta e un bun exemplu ce demonstreaza ineficienta verbala si scrisa a cuvintelor...
Am scris sau poate am vorbit chiar daca nu aveam de transmis un mesaj...
Obisnuinta??! DA...de cele mai multe ori...Accident???cred ca totusi obisnuinta!

Toate bune si frumoase, dar acu a venit nota de plata si tre sa achitam!

Text din mamaliga

Intr-o lume in care evolutia si prgoresul tehnic nu reprezinta decat o forma de rulare a potentialului financiar, ma trezesc ca noi nu suntem noi...O robotica rudimentara e mintea noastra iar totul e haos...
Prea banala descrierea?

Fara indoiala!

Fiecare zi e acceasi, fiecare om e lumea toata, si uitam ca fiecare secunda e alta...
Totul e trist in jur...
Daaaaa...Sunt multe lucruri care lipsesc din noi...
Nu vreau sa fiu un nebun obsedat de apocalipsa, dar cele insirate mai sus au parca un iz de apus...
Un apus nu prea vizil, de ce?Din cauza unei ingradiri "naturale"...
Daca ma uit la inceputul acestui text am certitudinea ca nu mai stiu de la ce idee am plecat...mai mult ca sigur nu stiu unde vreau sa ajung...
Ma invart si io...unul din miliardele de observatori...

Ma inclin...in ideea ca uneori trebuie sa ne gandim ce suntem, ce am fost si ce vrem sa fim!

Don't stop me now!

Copaceii albastriti de elefanteii zburatori in asfintit se indreapta spre minunata chemare a marii involburate...ideea suprema a spiritului vesnic ce macina fiinta muritoare coboara si ea pentru a se metamorfoza in duhoarea padurii lipsite de viata si aruncata intr-un somn prelung...
Iar tu cel ce odata zambeai, acum te strambi si uiti ca odata erai vesel...uiti ce e frumos si accepti anxietatea...meditezi la urat si devii o parte din el ca umbra a frumosului sucombat...
Ia-ma cu tine lumina...si fa-ma sa fiu si eu lumina...vesnica lumina...

NIMICologia...

Ce este nimic?
E oare o notiune care poate fi inteleasa?
Daca te gandesti la nimic de fapt de gandesti la un spatiu care nu contine nimic dar care este limitat de un spatiu bine determinat si existent…
Sa-ti imaginezi un nimic total?
Modul in care se proceseaza datele si are loc analiza gandirii se face comparative si in mod clar se face eronat, pentru ca notiunea de nimic nu exista iar pentru a intelege nimic nu poti sa compari ceva ce nu exista cu ceva ce nu exista…
Teoretic nimic…

Practic?!

Fara viata?!

Ce am fi noi oamenii fara viata?
Clar ca nu am mai fi oameni...Lipsiti de fiinta cum am mai comunica?oare am mai putea comunica?Cum ne-am adapta sau oare ne-am putea adapta la un mod de viata daca nu am avea viata?
Cerul ne-ar plange lipsa iar pamantul s-ar macina de singuratate?
Cine-ar mai observa miscarile, fluctuatiile si tot ceea ce se misca daca viata nu ar mai exista si toate ar fi intr-un punct fara sa se miste…
Oare cum ar fi o stagnare completa?
Absolut totul in acelasi punct timp de o secunda…
Secunda aceea ar fi de fapt totul…
Ar fi infinitul…
Notiunea care…o explicam…o “lalaim”…darn u o intelegem…de ce?pentru ca trebuie sa fii o parte din ceva pentru a-l intelege…iar noi nu suntem o parte din infinit…
So…
Adio?!

De veghe!

Intr-o dimineata prea tumultoasa si prea obisnuita,intr-un tardiv tomnatic la inceputul lui decembrie mergeam agale constrans de obligatia de a ajunge la cosmarul numit serviciu…
Vedeam parcari pline de masini dar goale de oameni…
Atunci ma gandeam la un scenariu, cum ar fi daca as fi doar io…just me…linistea din oras sa nu prefigureze aglomeratia, aceasta sa fi disparut in umbra unui posibil cataclism care sa fi spulberat viata pe pamant…iar eu sa fiu singurul supravietuitor…
Ma imaginam facand fotografii prin locuri interzise, cladiri neaccesibile, din unghiuri si folosind lumina cum vreau eu…
Un scenariu interesant, dar ma gandeam ca dupa 2-3 ore ele ar fi gata, nu as avea unde sa le descarc, si mai ales nu as avea cui sa le arat…
Daca as ramane singur…in maxim 3 zile as muri si eu, nefiind in stare sa ma adaptez la o schimbare brusca si mai ales incapabil sa supravietuiesc in singuratate si cu certitudinea ca sunt singurul om in viata…
Viata in general e…si complicata si departe de a fi cum vrem noi, e perfecta din punctul de vedere al situatie care trebuie sa fie…
Iar toate anormalitatile pe care le semnalam sunt de fapt acte certe ale normalitati care trebuie sa existe si care stabileste echilibrul…
In concluzie, noi ca niste pioni a caror soarta a fost deja decisa nu putem decat sa semnalam…
Atat…
Mai mult…nu avem voie sau nu putem?
Amandoua!
Respect pamantului ca ne tine si multumiri cerului ca nu se prabuseste peste noi!